Servicii

Ce este consultația stomatologică?

Consultația stomatologică este primul pas care trebuie făcut în vederea stabilirii unei bune legături între medicul dentist și dumneavoastră, ca pacient. În consecință, preocuparea noastră pentru acest serviciu este foarte ridicată. Vom face tot posibilul pentru a va demonstra că sentimentul „fricii de dentist” este doar un stereotip. Pe parcursul consultației, vă vom câștiga încrederea și veți realiza că frica de medicul dentist a dispărut, iar singura grijă pe care o să o mai aveţi va fi grija pentru sănătatea dumneavoastră dentară. Vom întocmi fişa dumneavoastră individuală, care se va înregistra în baza noastră de date, la care are acces numai personalul medical al clinicii implicat în tratarea afecţiunilor dentare. Personalul clinicii respectă reguli stricte de confidenţialitate asupra tuturor informaţiilor (medicale sau nu) care alcătuiesc fişa individuală a pacientului.

Obiectivele consultației stomatologice:

•    cunoaşterea reciprocă şi consolidarea relaţiei dintre medicul dentist şi pacient;
•    stabilirea status-ului dentar al pacientului;
•    înţelegerea nevoii şi preferinţelor dumneavoastră (frecvenţa tratamentului stomatologic, intervalul orar în care sunteţi dispus să veniţi pentru tratament, rezistenţa şi sensibilitatea la durere) şi cunoaşterea istoricului dumneavoastră medical.

Rezultatul întregii ședințe de consultație este planul de tratament. Acesta surprinde toate manoperele dentare care trebuiesc efectuate pentru obținerea rezultatului dorit, costul acestora, precum și o estimare a timpului în care tratamentele pot fi finalizate. Medicul va oferi pacientului și soluțiile cele mai potrivite de plată pentru a-i asigura accesul imediat la tratamente de cea mai bună calitate.

Implantologia estetică își propune obținerea unor restaurații cât mai naturale. Aspectul fizionomic, estetic este esențial în zona anterioară a cavității orale, în timp ce pentru zona posterioară mai puțin vizibilă, funcția joacă un rol mai important. Implantul dentar este este un dispozitiv metalic  care are cel mai adesea forma unui șurub ce se inseră în grosimea osului maxilar sau mandibular pentru a înlocui dinții lipsă. Se poate insera imediat după extracție sau după ce locul extracției s-a vindecat.

Inserarea implantului nu este complicată putând fi comparată cu o extracție ușoară. După un timp de câteva luni implantul se încarcă, adică acestui șurub i se atașează o componentă protetică (parte externă) numită bont protetic, pe care se inseră o coroană de ceramică care arată și are aceleași funcții ca ale dinților naturali.

Implantul dentar este un șurub de metal care, inserat în os, servește la înlocuirea unui dinte care lipsește. Tratamentul protetic pe implant dentar presupune existența unui spațiu vertical pentru toate componentele acestuia; de asemeni este nevoie de un volum osos suficient inserării componentei endoosoase a implantului.

Intervenția de introducere a implantului endoosos este una chirurgicală; Inserarea implantului, ca și intervenție chirurgicală, nu este una care presupune riscuri mari pentru pacient; se realizează sub anestezie locală abolindu-se astfel orice senzație dureroasă. După intervenție, zona supusă traumei chirurgicale se poate edemația (umfla), iar durerile de intensitate redusă care pot apărea, cedează de cele mai multe ori la simpla administrare a analgezicelor uzuale. Ulterior, o perioadă de câteva luni, se așteaptă integrarea implantului în os, după care acesta se poate proteza printr-o coroană.

Tratamentele protetice clasice ale edentațiilor, cum ar fi punțile adezive, punțile clasice sau protezele parțiale implică intervenții pe dinții vecini, protezarea prin implant dentar înlocuind aceste inconveniente. Pacienții edentați total beneficiau în trecut exclusiv de tratament prin proteză acrilică totală; supraprotezarea după inserarea unui număr relativ de implanturi endoosoase duce la îmbunătățirea sprijinului, menținerii și stabilității lucrării protetice și obținerea unui confort maxim. După pierderea dinților, osul suferă un proces de atrofie, implantul dentar încetinind acest proces. Numărul de implanturi depinde de lungimea breșei edentate. De multe ori, în cazul unui câmp protetic cu o rată de atrofie și resorbție accentuate se recurge la grefe osoase pentru obținerea unui volum de os adecvat inserării implantului. Defectele mari ale țesutului gingival necesită grefe și este bine ca acestea să fie rezolvate anterior de plasarea implantului. De asemeni, în cazul implanturilor în zona laterală a maxilarului superior, dacă volumul osos este insuficient sau dacă raportul sinusului maxilar este intim cu zona de inserție a șurubului, este necesară o intervenție suplimentară de lifting de sinus și adiție osoasă.

După inserarea implantului, de cele mai multe ori este necesar un timp de câteva luni pentru vindecare și integrarea intraosoasă a acestuia, apoi urmând protezarea. Protezarea imediată este indicată numai în cazul în care implantul este situat în zone anterioare, datorită cerințelor estetice, pentru celelalte cazuri existând mai multe posibilități de protezare provizorie.

Nu sunt indicate tuturor pacienților: e nevoie de o stare de sănătate bună și o ofertă osoasă suficientă pentru inserarea implantului.

Contraindicații au pacienții cu boli generale cronice precum diabetul, afecțiuni ale sângelui, osteoporoză. Înaintea oricărei intervenții, pacientul va fi consultat de medicul specialist, care va decide, în urma diagnosticului, planul de tratament și va indica o serie de radiografii, tomografii, analize de sânge, care vor fi necesare pentru efectuarea acestei manopere.

Fumatul este un factor de risc major și poate duce la eșecul acestei intervenții!.

Pacientul purtător de implanturi dentare trebuie sa țină cont de normele de igienă orală mult mai mult decât un pacient neimplantat!

Ce face ortodonția?

Are ca scop diagnosticarea şi corectarea anomaliilor dento-maxilare, contribuind la obţinerea unui aspect dento-facial armonios. Conform statisticilor actuale, circa 90% din populaţie prezintă diverse anomalii dento-maxilare. Vestea bună este că  tratamentele ortodontice  pot fi acum recomandate pacienţilor de orice vârstă.

Indicaţiile tratamentului ortodontic:

• tulburări funcţionale – tratamentul ortodontic corectează poziţiile dentare şi poate influenţa creşterea oaselor maxilare în scopul optimizării funcţiilor importante ale aparatului dento-maxilar (masticaţie, respiraţie, fonație). O ocluzie corectă („muşcătura sănătoasă”) este premisa pentru o sănătate orală de lungă durată.
• tulburări fizionomice – tratamentul ortodontic  permite obţinerea unei alinieri perfecte a dinţilor şi în final, unei armonii dento-faciale care va îmbunătăţi imaginea şi respetul de sine al pacientului.

În funcţie de tipul de anomalie dentară sau scheletală, majoritatea tratamentelor ortodontice la copii încep la vârstă de 9-10 ani . Există însă şi anumite situaţii în care tratamentul trebuie  instituit mai repede.

Deoarece tratamentul ortodontic poate fi efectuat  în principiu la orice vârstă, mulţi adulţi se decid în final pentru corectarea eventualelor anomalii de poziţie ale dinţilor. Există acum modalităţi de tratament practic „invizibile” (invisalign, incognito). Tratamentul ortodontic propriu-zis durează în medie între 2-3 ani, după care urmează alţi doi ani de stabilizarea a rezultatului obţinut, timp în care pacientul este periodic monitorizat de medicul curant.

Dacă în cazul copiilor, anomaliile mai grave, cum ar fi cele de poziţie ale maxilarelor, pot fi corectate aproape exclusiv prin tratament ortodontic, în cazul adulţilor este adesea necesar un tratament combinat inter-disciplinar chirurgical şi ortodontic. Durata tratamentului ortodontic variază în funcţie de vârsta pacientului, amploarea şi modul în care este respectat planul de tratament. Tipul de tratament va fi recomandat de către medicul ortodont pentru fiecare caz, individualizat.

Manopere ortodontice efectuate în clinică noastră:

•     profilaxia şi tratamentul anomaliilor dento-maxilare
•     tratamentul ortodontic al copiilor şi tinerilor
•     tratamentul ortodontic la adulţi, inclusiv tratamentul pre-protetic şi pre-implantologic

Tipuri de aparate dentare

INVISALIGN

Acestea sunt gutiere seriate, nu este un aparat fix. Invisalign a apărut recent și constă dintr-o gutieră dură care se poate schimba la două săptămâni. Aparatul corectează disfuncții minore.

INCOGNITO

Este un aparat care se pune pe interiorul dinţilor. Este complet invizibil la exterior, ceea ce înseamnă că vei putea zâmbi la fel de mult oricând, în timp ce aspectul zâmbetului tău se va modifica, fără ca ceilalți să își dea seama de asta.

SAFIR

Acest apart se fixează pe exteriorul dinților, dar este estetic. Acesta este discret, aproape invizibil. Brackeții sunt realizați dintr-un cristal transparent (Safir), compatibil cu smalțul dinților, de aceea, atunci când este purtat, aproape că nu se vede.

APARAT ORTODONTIC MOBIL

Acest tip de aparat se aplică unei dentiţii mixte, atunci când există și dinți de lapte, dar și dinți permanenți.

APARAT ORTODONTIC FIX CU BRAKETURI METALICE

Este cel mai des întâlnit aparat dentar. Este mai ieftin decât alte aparate fixe, fiind realizat din oțel inoxidabil.

Profilaxia la adulți:

Prevenţia individuală prin banala igienă orală la domiciliu este crucială pentru sănătatea orală a fiecărui individ şi totodată cea mai ieftină şi la îndemână metodă. Din experienţă am constatat că din păcate foarte puţini pacienţi sunt constanţi şi riguroşi în acest sens, fie neglijând, fie aplicând o tehnică incorectă de periaj. Acest lucru duce la apariţia inerentă a plăcii bacteriene şi consecutiv a cariilor dentare şi a tartrului dentar cu tot cortegiul de probleme: leziuni şi coloraţii dentare inestetice, dureri dentare, sângerări gingivale.

Un rol important îl au controalele periodice la 6 luni, în cadrul cărora medicul stomatolog poate constata necesitatea efectuării igienei profesionale sau poate depista leziuni dentare incipiente, care surprinse prematur pot beneficia de tratamente minim invazive cât mai biologice.

Placă bacteriană este un depozit moale alb-gălbui format pe suprafaţă dentară din alimente şi microbi, care se îndepărtează în mod normal prin periajul dentar zilnic. Neîndepartat, duce pe de o parte la atacul acid al suprafeţelor de smalt cu instalarea proceselor carioase, iar pe de altă parte se va transforma într-o substanţă dură, maronie, cunoscută sub numele de tartru dentar (piatră dentară), care se localizează atât deasupra gingiei (vizibil), cât şi subgingival (mult mai periculos).

Tartrul dentar reprezintă o ameninţare pentru sănătatea gingiilor şi a structurilor ce susţin dintele provocând procese inflamatorii (gingivită), sesizate de pacienţi datorită umflării, modificării de culoare (roşu-violet), a sângerărilor gingivale, şi nu în ultimul rând a durerilor sau chiar a abceselor (puroi) la acest nivel. Rata de formare şi de depunere a tartrului dentar variază individual de la caz la caz în funcţie de concentraţia salivei în săruri minerale, de vârstă, medicaţie asociată altor afecţiuni etc.
Igienă profesională presupune:

•     detartraj supra şi subgingival (ultrasonic şi manual)

•     curăţarea suprafeţelor dentare prin ‘sablare’ cu un jet de apă-aer şi bicarbonate de sodiu (Air-Flow/Prophy-Jet)

•     periaj profesional (lustruirea finală a suprafeţelor dentare)

De asemenea, veţi primi consilierea nutrițională pentru controlul afecţiunilor dentare, precum şi instrucţiuni individuale pentru utilizarea unor periuţe sau paste de dinţi , dar şi pentru efectuarea/ îmbunătăţirea tehnicii de periaj zilnice. În funcţie de necesitate (boală parodontală, tratament implanto-protetic, tratament ortodontic), veţi fi instruiţi în legătură cu utilizarea unor mijloace auxiliare de igienizare: periuţe interdentare, fir interdentar (flossing), ape de gură speciale (fluor, clorhexidină etc).

Profilaxia la copii

Este bine să familiarizaţi copiii din timp cu vizitele la medicul stomatolog, care va încerca prin joacă să-l deprindă cu tehnica de periaj corespunzătoare vârstei lui, îi va putea câştiga încrederea şi-l va putea astfel monitoriza corespunzător. Cu toate acestea, rolul principal în educarea sănătăţii orale a copilului mic revine în cea mai mare parte părinţilor, deoarece igiena efectuată regulat şi conştiincios acasă (sub atentă supraveghere şi îndrumare a părintelui) îi va crea deprinderi sănătoase pentru toată viaţă.

Sigilarea dinţilor temporari şi definitivi:

În cazul copiilor, în special în dentiţia definitivă (dar uneori şi în cea temporară), se recurge la măsuri de prevenire a apariţiei cariei dentare la nivelul suprafeţelor masticatorii ale molarilor prin aşa numită sigilare.

Primii dinţi definitivi apar la copil în jurul vârstei de 6 ani. Astfel, odată cu creşterea maxilarelor, veţi observa că după ultimii dinţi de lapte vor erupe primii molari definitivi, aşa numiţii molari de 6 ani, care din nefericire nu sunt încă perfect mineralizați, procesul continuând şi după apariţia lor în gură. Această este o perioadă destul de delicată în care, în special suprafaţa masticatorie caracterizată prin prezenţa de şanţuri şi fosete retentive, poate fi uşor afectată de procesul carios. Aici un rol important îl joacă şi obiceiurile alimentare ale copilului (de fapt ale părinţilor), precum şi igiena individuală.

Ce este estetica dentară?

Estetică dentară poate fi asociată cu stomatologia ultramodernă. Având la dispoziţie tehnologia ultramodernă însoţită de materialele actuale ne facilitează obţinerea unei restaurări estetice şi precise, oricare ar fi gradul de dificultate al intervenţiei, punând pe primul loc sănătatea orală şi funcţionarea corectă a aparatului dento-maxilar. Analiza estetică ţine cont de următoarele: culoarea şi formă dinţilor, poziţia, înghesuirea sau spaţierile dentare, aspectul conturului gingival, simetria zâmbetului, forma feței; estetica dentară. Estetica dentară implică o serie de tratamente (protetică, ortodonție, implantologie şi chirurgie) care duce la rezultatul dorit de către pacient: un zâmbet frumos şi sănătos.

MedPrime va oferă următoarele servicii pentru a avea zâmbetul dorit:

•     Tratamentul de albire
•     Obturatie fizionomică din compozit
•     Faţetă ceramică minim invazivă
•     Încrustaţie ceramică
•     Coroană şi punte ceramică
•     Alinierea dinţilor prin tratament ortodontic fizionomic
•     Remodelarea chirurgicală estetică a gingiei

Albirea dentară

Albirea dentară se poate defini că o cale extrem de simplă şi rapidă pentru a modifică culoarea şi strălucirea dintelui prin folosirea unui gel pe baza de peroxid de hidrogen aplicat pe dinte după o igienizare dentară profesională. Rezultatul tratamentului este unul spectaculos!

Fațetarea dentară

Faţetele pot fi denumite că nişte protecții din porţelan care sunt utilizate pentru a forma o suprafaţă nouă frontală pentru un dinte. Acestea sunt nişte piese subţiri modelate din porţelan care au forma dintelui, care se adaptează pe partea frontală a dintelui şi se află în vârful topului de îngrijire în cosmetică dentară. Sunt lipite de suprafaţa frontală a dintelui, pentru a restaura sau îmbunătăţi poziţia, forma sau culoarea dintelui, şi creează o diferenţă drastică şi imediată pentru zâmbetul cuiva şi aspectul feței.

Care sunt avantajele faţetelor ceramice?

•     Vă oferă aspectul estetic dorit
•     Sunt rezistente la pătare
•     Rezistenţă mecanică mai mare
•     Dacă alegeţi faţete fără preparație, acestea nu necesită şlefuirea dintelui

Odontoterapia reprezintă ramura stomatologiei care se ocupă cu refacerea funcționalității și esteticii dinților naturali care au suferit distrucții coronare de cauză carioasă sau traumatică.

Manoperele terapeutice minim-invazive de tratare a cariilor simple sau traumatismelor localizate la nivel coronar au ca scop primordial conservarea vitalității dentare și prevenirea complicațiilor pulpare nedorite.

Printre manoperele cele mai frecvent utilizate se numără:

• obturațiile coronare fizionomice din materiale compozite fotopolimerizabile;
• obturațiile coronare cu potențial profilactic din glassionomeri;
• tratamentul hipersensibilității dentare;
• obturații dentare fizionomice.

După depistarea unei leziuni carioase, următorul pas este tratarea acesteia. Obturațiile coronare din compozit reprezintă una din cele mai răspândite și mai puțin invazive metode de tratament stomatologic.

Compozitul este un amestec de minerale și rășini, cu rezistență mecanică și chimică, folosit de medicul stomatolog pentru a reda funcționalitatea și fizionomia dintelui. Acest material este o variantă cosmetică excelentă, redând aspectul natural al dintelui.

Obturațiile coronare din compozit pot reface una sau mai multe suprafețe ale dintelui. Compozitul, indiferent de cât de inovator este, microhibrid, cu componentă ceramică sau polimerică, prezintă un grad de contracție (mai mare sau mai mic, în funcție de generația din care face parte), care duce în timp la apariția unor colorații în jurul obturației.

Fluidele se infiltrează la trecerea dintre țesutul dentar și material și rezulta un spațiu între acestea iar refacerea coronară este compromisă necesitând înlocuirea ei. Pentru a se evita acest lucru, a apărut o noua tehnologie – Sistemul CAD CAM 3D (design asistat de calculator șlefuire asistată de calculator) care constă în șlefuirea unui cub de ceramică de către un aparat special.

Șlefuirea se realizează după o amprentă digitală și este prelucrată de un soft special. Ceramica nu se contracta, astfel obținându-se o lucrare protetică de înalta rezistență, fizionomică și stabilă coloristic .

În cazul în care obturația este mare, sunt implicate mai multe suprafețe ale dintelui, și totuși din diverse motive nu se indică acoperirea cu o coroană (dintele fiind vital), variantele de tratament sunt un inlay sau un onlay obținute prin tehnica CAD- CAM 3D.

Inlay-ul se folosește atunci când distrucția coronară este mare și nu se pot realiza puncte de contact adecvate cu dinții vecini iar onlay-ul, atunci când se dorește o acoperire parțială a dintelui vital, prin această metodă refăcându-se cuspizii dintelui (acele vârfuri care ne ajută în înlăturarea alimentelor).

Aceste lucrări protetice de restaurare coronară, adaptate perfect, sunt cimentate prin tehnici adezive pe dinte, în aceeași ședință a vizitei la stomatolog. În cazul În care dinții anteriori prezintă leziuni carioase, sunt ciobiți, fracturați sau prezintă modificări de culoare, o variantă de tratament sunt fațetele dentare.

Dintele rămâne vital, șlefuindu-se un strat minim din smalț. Fațeta, un element protetic foarte subțire din compozit sau ceramică este cimentată adeziv de suprafața vestibulară a dintelui, restaurând poziția, forma sau culoarea acestuia.

În cazul  dinților devitalizați (cu tratament endodontic), varianta cea mai corecta de restaurare coronară este acoperirea cu o coroană pentru a se reduce la minim riscul unei fracturi în axul dintelui.

Protetica dentară analizează starea arcadelor dentare şi a echilibrului muscular şi articular, de cele mai multe ori grav alterate de pierderea unuia sau a mai multor dinţi (edentatie) sau chiar de tocirea dentară excesivă (atriţie), şi găseşte soluţiile cele mai potrivite de tratament în scopul refacerii integrităţii arcadelor într-un mod funcţional şi estetic în perfectă armonie cu celelate structuri ale cavităţii bucale, făcând apel la „dinţi artificiali” creaţi în afară cavităţii bucale de către tehnicieni dentari.

Cum sunt concepute protezele dentare?

Protezele dentare sunt concepute în cadrul unui plan de tratament şi intervenţie individualizat – orientat asupra problemelor fiecărui pacient, plan ce se realizează în baza strânsei interdependențe existente între protetică şi celelalte discipline ale medicini dentare.

Tratamentul protetic este stabilit de către medic, în urma examinării clinice şi radiologice a pacientului (radiografii, eventual CT), a analizei fotografiilor intraorale şi faciale, dar şi a modelelor de studiu montate într-un articulator (instrument special care reproduce în laborator raportul dintre arcadele dentare, dintre arcadă maxilară şi craniu, dar şi mişcările produse în articulaţiile temporo mandibulare).

Ce sunt protezele dentare/ lucrările dentare?

Protezele dentare sunt piese rigide realizate de regulă în afară cavităţii bucale (în laboratorul de tehnică dentară sau uneori în cabinet) din diverse materiale (acrilat, compozit, metal, ceramică, zirconiu) şi care vor fi apoi ancorate în cavitatea bucală, refăcând integritatea şi funcţionalitatea arcadelor dentare şi a întregului aparat dento-maxilar. Pe lângă aspectul lor funcţional, protezele vor reface cât mai anatomic şi cât mai natural trăsăturile zâmbetului şi aspectul plăcut.

Tipuri de proteze dentare

În funcţie de modul de fixare, protezele dentare se împart în:

1. Fixe (unidentare – coroane sau pluridentare – punţi):

Coroanele refac morfologia unui singur dinte distrus şi se fixează prin cimentare. Tot în cadrul lucrărilor unidentare mai putem include :
Faţetele ceramice vestibulare (reconturare estetică )
Fațetele ceramice palatinale şi onlay-uri ceramice ocluzale (reechilibrare funcţională)
Inlay-urile (încrustaţiile) ceramice
Punţile dentare sunt lucrări protetice care compensează lipsa unuia sau a mai multor dinţi, fiind cimentate pe dinții limitrofi unei edentații.

Lucrările fixe se pot realiza din diferite materiale:

•     ceramică integrală

•     ceramică pe suport de zirconiu

•     ceramică pe suport metalic

•     metale nobile/seminobile (inestetic)

•     acrilat/compozit (lucrări provizorii)

2. Mobilizabile (sunt indicate în cazul edentațiilor extinse, care nu mai permit realizarea unor punţi dentare): ancorate prin sisteme speciale de dinții restanţi, dar care se îndepărtează voluntar de către pacient pentru igienizare). Ex: proteze scheletate, lucrări telescopate

3. Mobile (protezele totale): sunt lucrări extinse realizate în cazul edentațiilor totale care doar se sprijină pe structurile osoase ale cavităţii bucale

Majoritatea lucrărilor dentare se fac cu concursul laboratorului de tehnică dentară, necesitând mai multe şedinţe de tratament şi perioade de aşteptare de câteva zile, deoarece tehnologia de execuţie a acestor „bijuterii dentare” este extrem de laborioasă şi de precisă. Tehnică dentară a devenit o adevărată artă, artă de a reproduce întocmai naturaleţea dinţilor umani.

Chirurgia dentara reprezintă o procedură medicală care implică modificarea artificială a dinților și a oaselor maxilarului sau a mandibulei. Nevoia de chirurgie dentară o decide medicul stomatolog, în urma examenului medical, dacă acesta constată că dintele tău este distrus sau nu mai poate refăcut, ai nevoie de un implant dentar sau în cazul în care ai o afecțiune dentară care trebuie îndepartată.

Cele mai întâlnite tehnici de chirurgie orală sunt: extracția dentară; rezecțiile apicale; regularizările crestelor alveolare; gingivectomiile; gingivoalveoloplastiile.

Cea mai frecventă intervenție chirurgicală întâlnită în stomatologie este extracția dentară. Atunci când un dinte este foarte distrus și nu mai poate fi refăcut sau dacă îmbolnăvirea sa provoacă complicații, atunci el trebuie extras.

Extracția dentară este o procedură chirugicală care pe cei mai mulți dintre oameni îi înspăimântă însă aceste temeri sunt, de cele mai multe ori, nefondate. Extracțiile dentare se realizează sub anestezie locală. Anestezicele locale au rolul de a opri transmiterea stimulilor dureroși, însă nu și a celor mecanici, aşa că singura senzaţie pe care o puteţi resimţi este o uşoară presiune atunci când medicul manipulează instrumentele. De cele mai multe ori după fiecare extracție este necesară o sutură, aceasta ducând la o vindecare mai rapidă.

Ce este boala parodontală (parodontoza)?

Parodontoza este o afecțiune cronică de tip inflamator provocată de flora microbiană de la nivelul gurii, manifestându-se prin îmbolnăvirea aparatului de susţinere a dintelui (gingia, osul şi ligamentul care susţin rădăcina dentară). Conform statisticilor, incidenţa bolii parodontale a crescut în ultimii ani, ajungând la un procent alarmant, ea devenind „boală secolului” în medicină dentară. Astfel, aproximativ 70% din populaţia globului suferă de diferite forme de afectare a parodontiului marginal, fie sub forme uşoare (simple sângerări gingivale, gingivite), fie sub forme severe (parodontoză cu avulsia progresivă a tuturor dinţilor). Parodontoza  evoluează în timp îndelungat şi progresiv cu simptome discrete. În prima fază apare inflamatia gingiei – gingivită – manifestată prin modificarea culorii spre roşu violaceu, papile inflamate desprinse de pe dinţi, dureri, senzaţia de prurit gingival, sângerări la periaj. Treptat boală evoluează spre structurile profunde, gingia începe să se retragă de pe dinţi, antrenând apoi şi osul alveolar, apar pungile parodontale.

În final dinții sunt expulzaţi din alveolele dentare. Pierderea osoasă nu va mai putea fi compensată în întregime prin tratamentul parodontal, însă prin diagnosticarea precoce, prezentarea cu regularitate a pacientului la control şi instituirea măsurilor corespunzătoare încetineşte foarte mult evoluţia bolii (când stadiul bolii este avansat) sau chiar se opreşte (când stadiul este incipient).

Principalele simptome ale parodontozei sunt:

•     inflamaţie şi sângerări gingivale la periaj;

•     halenă şi gust neplăcut;

•     senzaţia de tensiune la nivelul gingiilor;

•     adâncirea şanţului gingival.

Factorii favorizanți ai parodontozei sunt generali şi locali.

• Factorii generali ţin de predispoziţia genetică, boli cronice (diabet), stresul, imunitatea scăzută, stări biologice precum sarcina sau pubertatea. Tot ca factori generali sunt incriminaţi şi fumatul, consumul de cafea şi băuturi alcoolice în exces.

• Factorii locali sunt: malpoziţiile dentare; carii netratate; lucrările protetice vechi; igienă bucală deficitară; placă bacteriană şi tartrul.

Tratamentul paradontozei este complex, constând în eliminarea factorilor cauzali.

În funcţie de momentul în care se intervine, boala poate fi vindecată complet sau numai stopată din evoluţie.

În prima etapă se impune o igienizare completă a cavităţii bucale, constând în detartraje profesionale repetate şi dezinfectare profundă cu preparate pe baza de clorhexidină. În reuşita tratamentului cooperarea pacientului este esenţială. Acesta trebuie să înţeleagă necesitatea vizitelor regulate la medicul stomatolog, cel puţin o dată la 4-6 luni, pentru detartraj şi chiuretaj subgingival (aşa zisul chiuretaj în câmp închis). De asemenea pot fi necesare aplicaţii locale de substanţe medicamentoase antiinflamatoare, antimicrobiene sau administrarea de antibiotice pe cale orală. Pacientul va fi instruit pentru menţinerea igienei orale prin periaj corect, folosirea apei de gură, aței dentare, periuţelor interdentare.

În etapa  a doua, tratamentul poate consta în aplicaţii locale de antiinflamatoare şi antibiotice, intervenţii chirurgicale parodontale (chiuretaj subgingival, gingivectomii, operaţii cu lambou, adiții osoase), tratamentul endodontic şi de imobilizare a dinţilor prin lucrări protetice realizate din material biocompatibil, cum este ceramică pe suport de zirconiu.

În a treia etapă, când boală parodontală este într-un stadiu avansat, este recomandată extracţia dinţilor mobili şi înlocuirea acestora cu implanturi, protezarea efectuându-se în acest caz prin lucrări dentare fixe sau, atunci când situaţia o cere, prin lucrări protetice mobilizabile.

Parodontoza este o boală ce poate fi prevenită cu destul de multă uşurinţă. Trebuie doar să îţi impui câteva reguli zilnice de îngrijire şi să mergi periodic la controale medicale. Aceste mici amănunte te vor face să îţi păstrezi un zâmbet sănătos şi frumos.

Cum putem preveni paradontoza?

Cea mai bună cale de a preveni apariţia acestei boli este o igienă orală corespunzătoare. Aceasta înseamnă periajul corect de minim două ori pe zi, cu o durata de 3-5 minute şi folosirea unei ațe dentare şi periuţelor interdentare.

Cum îţi îngrijeşti dinții când ai parodontoză?

Pasul 1. Spală-ţi dinții corespunzător de două ori pe zi. Principalii factori de apariţie ai parodontozei sunt placa bacteriană şi tartrul, care, cu trecerea timpului şi în urma unei igiene precare, se acumulează pe suprafaţa dentară şi sfârşesc prin a afecta gingiile.

Pasul 2. Mergi la un consult medical de cel puţin trei ori pe an. Numai un medic poate trata acest tip de inflamaţie. Detartrajul este necesar pentru că permite curăţarea dinţilor, desprinzând practic depozitele de tartru.

Pasul 3. Achiziţionează o periuţă de dinţi adaptată nevoilor tale. În funcţie de starea gingiilor este recomandat să foloseşti o anumită periuţă de dinţi . De exemplu, dacă gingiile tale sunt inflamate şi sângerează, ai nevoie de un produs cu „perii” moi, care să nu irite şi mai tare ţesuturile deja lezate.

Pasul 4. Foloseşte o apă de gură antiseptică. Apă de gură este special creată pentru probleme gingivale (cu concentraţii diferite de clorhexidină în funcţie de caz – produs anitiseptic folosit pentru prevenirea depunerii plăcii bacteriene ). Prin clătirea cu această soluţie dinții sunt curăţaţi mai bine, deoarece lichidul pătrunde în locurile în care periuţă nu ajunge. Efectul său antibacterian este foarte important pentru eliminarea bacteriilor, iar mirosul plăcut împrospătează respiraţia.

Ce alte complicaţii cauzează paradontoză ?

Persoanele care nu tratează parodontoza de la primele simptome (sângerarea gingiilor) prezintă un risc de două ori mai mare de a suferi de boli de inima. Bacteriile responsabile de paradontoză pot ajunge în sânge la arterele inimii dând fenomene inflamatorii şi îngustări ale arterelor ce pot duce la infarct. Riscul de infarct creşte proporţional cu gravitatea bolii parodontale.

Ce este endodonția?

Endodonția este ramura stomatologiei care are la baza diagnosticarea şi tratarea bolilor pulpei dentare. Pulpa dintelui este compusă din ţesutul moale care se află înăuntrul dintelui (canalul dentar), din vase de sânge, nerv şi ţesutul conjuctiv. Când dintii se dezvoltă, aceste structuri răspund de formarea smalţului şi dentina dintelui. Chiar dacă pulpa răspunde de hrănirea dintelui cu ajutorul vaselor sangvine care ajung prin extremitatea rădăcinii în dinte, nu răspunde pentru funcţionarea optimă a dintelui. Chiar şi în cazul în care pulpa va fi înlăturată prin tratament, dintele va continua să se alimenteze  prin intermediul vascularizației structurilor învecinate.

Este necesar tratamentul endodontic?

În momentul în care pulpa dentară s-a inflamat din cauza bacteriilor care o acoperă, intervine şi cerinţa tratamentului endodontic. Cauzele principale ale inflamaţiei sunt provocate de caria dintelui în momentul în care a ajuns profundă, şlefuirea dinţilor incorect în cazul tratamentelor protetice (leziunile mecanice sau termice), traumatismul dentar, fisurile dentare sau fracturile.

Simptomele care variază de la durere subliniată la rece, la lichide calde sau durere când punem presiune pe dinte, până chiar la producerea unor pete pe dinte sau a abceselor acompaniate de umflături osoase şi durere subliniată şi uneori de eliminare a puroiului prin fistulele gingivale. În anumite situaţii, boala evolueză ascunzându-şi simptomele, ajungând să fie găsită în faza dezvoltată a evoluţiei.

Tratamentul endodontic

Ştiind factorul cauzant al bolii, adică bacteriile care dăunează pulpei dintelui, terapia va urmării eliminarea materiei infectate prin intermediari mecanici şi chimici. Confortul dumneavoastră în momentul tratamentului este asigurat de anestezicele actuale, iar tratarea dumneavoastră va avea un curs liniştit şi calm. Întârzierea tratamentului din pricina fricii sau a certitudinii că boală este trecătoare este cea mai frecvenţa greşeală. Procedura tratamentului este mai convenabilă pentru dumneavoastră cu cât este începută mai devreme.

Endodonţia modernă are ca regulă, pentru a acţiona în condiţii igienice, utilizarea digii (diga dentară este o folie de latex sau non-latex care se fixează pe dinte), pentru izolarea dintelui împotriva microbilor.

După această etapă se va iniţia tratamentul, utilizând în mod obligatoriu un cadru de magnificare cum ar fii microscopul de operare sau lupa dentară. Spaţiul intern al dintelui este foarte limitat. Microscopul dentar ne ajută să observăm toate aspectele din interiorul dintelui pentru un tratament corespunzător.

Canalele vor fi evidate de pulpa bolnavă utilizând acul de canal, care este ca o pilă care lărgeşte canalul îngust al dintelui, facilitând adăugarea unor soluţii dezinfectante care îndepărtează ţesuturile moi infectate.

Următoarea etapă este sigilarea dintelui folosind conurile de gutapercă, care este o substanţă obţinută din arborele de cauciuc, care sub acţiunea căldurii se înmoaie şi sigilează toate spaţiile interne ale dintelui.